A se lepăda de sine însuși

De obicei la început, dar și la sfârșit, cei mai mulți simt așa că au multe greutăți și multe piedici: el este așa și el este așa și el a făcut asta iar el a spus asta, și sunt așa multe greutăți. Însă nu este adevărat, nu este corect, este groaznic de greșit.

Și asta scrie în cuvântul acesta, dar nu putem vedea din cauză ca suntem așa de superficiali. Nu scrie că dacă cineva vrea să Mă urmeze și să se descurce cu toate greutățile și necazurile! Ci să se lepede de sine scrie – acesta este un bob (de grâu) minunat.

Exista o singură greutate sub soare; doar o singură piedică sub soare; o singură problemă și un singur complex, și acesta suntem noi înșine.

Mai scurt, mai ușor și mai simplu nu poate fi făcut.

De aici provine și acestă propoziție: că cel ce s-a biruit pe sine, a birui tot ce există. Totul constă în asta.

Cei mai răi se plâng de greutățile lor de tot felul și predică despre bolile lor de dimineață până seara și despre alți oameni: el este așa dificil și el este așa dificil și el a făcut asta și el este așa și el este așa și dacă asta nu ar fi venit ar fi fost atunci mai bine cu mine, însă toate sunt doar minciuni pure!

Dacă mă lepăd atunci când lucrurile nu merg după cum doresc eu, atunci sunt pe calea vieții, pe calea cea îngustă – am trecut prin poarta cea strâmtă și am ajuns pe calea cea îngusta și acolo am exact locul suficient de care am nevoie, pe această cale foarte îngustă!

Și acolo este așa avantajos, este așa plăcut. Acolo am scăpat de tot bagajul cu grijile și lucrurile pe care le dețin și pe care vreau să le păstrez. Nu se găsesc probleme acolo, nu se găsesc complexe, nici o greutate și nici un fel de iluzie înșelătoare.

Și gândește, tocmai ceea ce nu ai lepădat produce acest rău. De exemplu, toți banii de care nu ai nevoie: doar probleme și greutăți de fiecare dată când trebuie sa dai la colecta, sau oricând apare ceva, sunt greutăți. Pe deasupra este și cinstea pe care trebuie sa o păstrezi.

Practic toți credincioșii și majoritatea fraților și surorilor sunt interesați despre ce gândesc ceilalți despre ei. Și de aceea, de multe ori, nici nu pot sa dea mărturie pentru ca se întreabă ce gândesc ceilalți. Și de aceea nici nu se pot pocăi pentru că se întreabă ce vor gândi prietenii și neamurile lor.

Fiecare dintre noi, ca oameni, suntem nebuni, iar aceasta este toată greutatea, în adâncime, lungime și lățime, fără să omitem nimic. Asta-i singura greutate de sub soare.

Acest „eu însumi” constă din voia mea, plăcerea mea, gustul meu și tot ceea ce eu cred și susțin.

Dacă lepăd toate acestea și urmez Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima, atunci trec prin poarta cea strâmtă și ajung pe calea îngustă, iar acolo este atât de plăcut și mă pot bucura din plin.

Devotional

În vorbirea „A se lepăda de sine însuși”, Aslaksen spune că nu situațiile exterioare sunt greutățile, ci dificultățile se regăsesc la mine însumi. Toți pot întâlni lucruri în viață care sunt experimentate ca fiind foarte grele. De ce spune Aslaksen că oricum este atât de plăcut pe calea cea îngustă?

You have to log in if you want to save your answer.