„… nu mai trăiesc eu …”
Comori Ascunse, publicat în februarie 1963
Click to listen to the speech.
„… dar nu mai trăiesc eu …” Gal. 2:20.
Ce miracol trebuie să se fi întâmplat, când un om poate în adevăr să scrie aceasta cât încă trăiește în această lume?!—
Cum mai pot păcătui în continuare, când eu însumi nu mai trăiesc? Cum mai pot fi mânios, ofensat, ranchiunos, morocănos, nemulțumitor, să primesc ceva împotriva cuiva, să fur, să mint, să fiu îngrijorat, să fiu vanitos și superficial, să mă cert, să dezbat, să fiu descurajat, să fiu mândru, cu dragoste de bani sau lăudăros?
Da, răspunde-mi la întrebarea aceasta! Cum poate cel care nu mai trăiește deloc să facă vreun rău? Un om păcătuiește atât timp cât el trăiește, el însuși! Cum mai pot râvni ceva pentru mine, când eu însumi nu mai trăiesc?
Dacă nu vreau să renunț la tot și să mor împreună cu Hristos, atunci mi-e sortit să continui să păcătuiesc.
„Nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu” este la fel cu a spune: el nu poate păcătui, fiindcă el este mort împreună cu Hristos = pentru că el nu mai trăiește. 1 Ioan 3:9.
Cum să nu am dragoste când Hristos trăiește în mine? Gal. 2:20. Cum să fac nedreptate când Hristos trăiește în mine?
Hristos și păcatul conștient nu pot fi în mine în același timp! Dacă Isus este în mine, atunci păcatul este în afara inimii mele. Dacă păcatul este în inima mea, atunci Isus este pe dinafară. – Tocmai de aceea bate El la ușa inimii oamenilor pocăiți, așa cum stă scris în Apocalipsa 3:20.
Din păcate, cei mai mulți continuă să trăiască ei înșiși, căci este cunoscut și vizibil că cei mai mulți fac un păcat sau altul dată după dată, chiar și cele mai grosolane păcate precum, de exemplu a minți sau a avea ceva împotriva cuiva!
Cum pot continua să mă apăr pe mine și ce-i al meu și să mă îndreptățesc atunci când sunt mort?
Cum poate cineva să mai fie egoist când el însuși nu mai trăiește? Cum poate cineva să mai fie viu intersat de obiecte casnice, haine și culori frumoase când el însuși este mort? Și ce interes poate avea cel mort despre ceea ce spun sau gândesc oamenii despre el??? Da, răspunde-mi la întrebarea aceasta!
Și ce durere îmi poate provoca atunci când cineva mă nedreptățește în cele pământești când eu însumi sunt mort față de acestea? Și ce mare bucurie îi poate aduce celui ce este mort când încă primește multe câștiguri în numele său? Da, spune-mi aceasta!
Nimeni nu poate să spună cu adevărat că nu mai are o voie proprie, dar prin harul mare al lui Dumnezeu poate părea ca și cum nu mai ai una. – Cum mai pot eu iubi lucrurile din lume, când eu sunt mort pentru aceasta?
Stă scris într-un cântec: „eu nu mai vreau = eu însumi nu mai trăiesc.” Este acest lucru adevărat în cazul tău?
În general, omul vrea foarte multe!!!
Cel ce este mort – cel ce nu mai trăiește pentru sine – nu mai are nimic de pierdut, pentru că el a părăsit cu adevărat toate lucrurile.
Dar cel ce trăiește în continuare pentru sine, prețuiește multe lucruri. El poate suferi multe accidente și multă pierdere și poate fi plăguit de semenii săi. Dar acestea nu îl fac, din păcate, să își piardă viața, după cum deseori se susține. Însă, omul are posibilitatea de o pierde voluntar.-
Iar atunci vor avea loc mari minuni sau miracole, prin faptul că omul scapă de toate greutățile și suferințele sale!!! Minunat! Atunci toate vor fi spre câștig, absolut fiecare lucru! –
„…noi, fiind morți față de păcat…” 1. Petru 2:24. „..Noi, care am murit față de păcat.” Rom. 6:2. Dacă am murit împreună cu Isus, de ce ne purtăm „ca și cum am trăi încă în lume”? Col. 2:20.
Ai mai auzit vreodată așa ceva???
Acum trebuie să întrebăm: ce este necesar pentru a ajunge cu adevărat la această stare indescriptibil de slăvită? Două lucruri: 1) să vrem cu adevărat să murim față de noi înșine și al nostru. 2) Credință personală, vie și însușită că am murit împreună cu Hristos atunci când El a murit pe crucea de la Golgota. 1) Faptul că vrem acest lucru ne face posibil să credem. 2) Faptul că credem acest lucru, îl face realitate
Al vostru,
Elias Aslaksen
