Cele două ținte mari din viața unui creștin
Comori Ascunse, publicat în noiembrie 1957
Click to listen to the speech.
I. Întotdeauna triumfă asupra oricărui păcat conștient.
Că Hristos a murit pentru păcatele noastre, ne dă iertarea păcatelor când credem acest lucru, și când noi înșine iertăm, din inimă, pe toți datornicii noștri.
Biruință asupra tuturor păcatelor conștiente primim tot prin credință, și anume crezând că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu Hristos. Rom. 6:6, sau așa cum este exprimat în Gal. 2:20 “Eu sunt răstignit cu Hristos …”
În și prin această credință murim față de păcat, de la orice păcat conștient, astfel încât – în loc să păcătuim – rămânem învingători în fiecare ispită.
Cât de minunat să poți trăi mereu cu o conștiință bună față de Dumnezeu și de oameni! – – –
Pavel scrie: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos …” 2 Cor. 2:14.
Dar din păcate cei mai mulți oameni cu siguranță nu au atins acest obiectiv slăvit în viața lor. Și aceasta are două motive clare și bune:
- Omul pur și simplu nu dorește să renunțe la tot ce-i propriu și să moară împreună cu Hristos, și astfel se pierde oportunitatea de a realiza această victorie slăvită.
- Omul nu crede deloc că este răstignit cu El, și nici nu poate crede asta în tot acel timp în care nu vrea să renunțe complet la tot ce-i propriu. Dumnezeu nu ne dă credință pentru ceva în care noi înșine nu vrem să luăm parte.
Dacă omul dorește cu adevărat să meargă pe urmele lui Isus, atunci primește și credința pentru a merge pe aceasta. Slavă lui Dumnezeu!
II. Prin a crește lumina vieții, descoperind și îndepărtând păcatul inconștient: creșterea în bine.
Aceasta este aceeași cu transformarea crescândă în interiorul nostru și la fel ca și creșterea în a fi părtaș naturii dumnezeiești.
Aici nu este pentru noi vreo țintă definită, dar putem spune posibilități nelimitate. Ținta devine atunci:
Cât mai multă creștere și transformare!
Din același motiv devin toate roadele Duhului și toate virtuțile lui Hristos în cea mai mare măsură și profunzime care au un interes viu în orice moment.
„Credem, de aceea vorbim”, spune Pavel. Vorbim despre ceea ce gândim. Când nu vorbiți deloc despre acest lucru, acesta are motivul său specific: nu îl crezi. –
Atât despre capitolul I cât și despre capitolul II trebuie spus: aici nu ajută cu dorințe și vise, și nici cu încercări mai mult sau mai puțin matematice. Nu – nu ajută absolut deloc! Singurul lucru care-i de folos, care funcționează, este credința vie în lucrarea lui Dumnezeu și a lui Hristos, și în Cuvântul care vorbește foarte clar, hotărâtor și decisiv despre aceasta, da, care aproape că nu vorbește despre altceva. – Citește, gândește și crede!
Elias Aslaksen.
